Coșurile de fum – o Cenușăreasă a Normativelor din România

expert tehnic extrajudiciar – AEXEA – Cristian CETĂȚEANU

expert tehnic extrajudiciar – AEXEA – Florin CETĂȚEANU

Articol publicat în Revista „Tehnica instalațiilor” – nr. 02(98)/2012, ISSN 1582-6244, pag. 16-17, Târgu Mureș, 2012

În mai multe numere anterioare ale revistei “Tehnica Instalațiilor” atrăgeam atenția asupra necesității apariției unui Normativ referitor la coșurile de fum: atât pentru centralele cu tiraj natural, cât și pentru centralele murale cu cameră de ardere etanșă și tiraj forțat.

În lipsa unei reglementări clare, explicite, care să nu lase loc interpretărilor, bunului plac al instalatorilor sau al utilizatorilor finali, pot apărea tot felul de “monstruozități” care afectează fața localităților din România. De asemenea, numărul incendiilor datorate coșurilor de fum este în creștere în ultimii ani, deși numărul locuitorilor țării este în scădere.

Astfel, conform [1], în anul 2011 au avut loc 2272 incendii datorate coșului de fum defect sau necurățat. Prin coș de fum defect putem citi liniștiți “coș de fum construit cu nerespectarea practicilor inginerești”, deoarece despre respectarea unui Normativ nu poate fi vorba – el neexistând.

Din câte cunoaștem, România este singura țară membră a Uniunii Europene care nu are un Normativ referitor la coșuri de fum.

În cele ce urmează vă vom prezenta coșuri de fum aflate pe o stradă din România anului 2012, coșuri aflate pe o distanță de numai 500 m.

Ceea ce se vede în Fig. 1 nu sunt tuburile unei orgi dispuse pe peretele uni bloc de locuințe, ci coșuri de fum (în număr de 10) care pleacă de la diverse apartamente – de la cazanele individuale de încălzire!

Fig. 1

În Fig. 2 este o fațadă de bloc care are “numai” 5 coșuri de fum. Despre aspectul vizual al acestor fațade nu mai este nimic de comentat.

Fig. 2

Coșurile de fum care “împodobesc” aceste fațade sunt construite fie din metal (Fig. 3), fie din cărămidă (Fig. 4).

Fig. 3

Fig. 4

Există și cazuri în care blocul a fost mansardat (Fig. 5), fără ca să fie supraînălțat și coșul de fum care, înainte de mansardare, avea totuși o înălțime suficientă (nu luăm în discuție faptul că acest coș de fum, ca de altfel majoritatea coșurilor din fotografii, nu este izolat!).

Fig. 5

Rezultatul imediat se poate vedea în detaliul din Fig. 6 – pictura suprarealistă realizată de gazele de ardere. Dar, pe lângă aspectul artistic, mai există și o rezultantă fizică: degradarea peretelui mansardei și a acoperișului blocului din cauza acțiunii gazelor de ardere ardere.

Fig. 6

În Fig. 3 se observă urmele de condensat care au curs de la coșul de fum care este racordat la cazanul de la etajul 1 al blocului. Dar unii dintre utilizatorii finali (posesori ai coșurilor de fum), mai grijulii cu aspectul fațadei blocului și cu hainele trecătorilor, pe care poate cădea condensatul acid, au “inventat” tot felul de soluții pentru a preveni această posibilitate nedorită.

Fig. 7

În detaliul din Fig. 7 se observă cum, din partea inferioară a coșului de fum pleacă o conductă din plastic care direcționează condensatul într-un recipient aflat în balcon, recipient care este golit periodic.

Dar aceasta nu este singura soluție “ecologică” de protejare a fațadei blocului împotriva efectelor nedorite ale gazelor de ardere care se răcesc într-un coș neizolat: de coșul de fum (care are în cotul de 90^o o gaură) poate fi agățată o găleată care să colecteze condensatul care curge prin gaura amintită anterior (Fig. 8).

Fig. 8

Desigur, această metodă impune și anumite riscuri: posesorul coșului de fum trebuie să urmărească periodic nivelul condensatului din găleată. Având în vedere înălțimea la care este situată găleata față de nivelul ferestrei, posesorul trebuie să se suie pe un scaun / scară și să se aplece în exteriorul ferestrei pentru a putea verifica nivelul condensatului din găleată. De asemenea, trebuie să aibă mușchi, ca să nu scape găleata (cu toate consecințele care rezultă din aceasta) în capul vreunui trecător aflat dedesubt.

Atenție, soluția prezentată în Fig. 8 nu este singulară – vezi Fig. 9 și Fig. 10 – ea putând fi găsită la mai multe coșuri de fum din porțiunea de stradă aflată în discuție.

Fig. 9

Fig. 10

O soluție ceva mai elegantă și care impune mai puține riscuri pentru posesorul coșului de fum (verifică mai ușor nivelul condensatului iar efortul fizic, precum și pericolul căderii pe fereastră este mai mic) este prezentată în Fig. 11. La partea inferioară a coșului de fum se află ștuțul pentru evacuarea condensatului, din care pleacă un furtun care intră în găleata aflată sub nivelul ferestrei.

Fig. 11

Eventual, găleata poate fi agățată de antena parabolică (Fig. 12).

Fig. 12

De asemenea, există și coșuri de fum care nu depășesc aticul blocului (Fig. 13), existând posibilitatea poluării vecinilor care locuiesc deasupra acestui apartament.

Fig. 13

În sfârșit, există și apartamente care au fost reabilitate termic. În Fig. 14 sunt 2 astfel de apartamente, situate la penultimul etaj al blocului. Locatarul din stânga fotografiei, mai puțin interesat de latura ecologică, nici nu și-a izolat coșul de fum (se observa cum acesta a ruginit) și nici nu este preocupat de soarta condensatului: la partea inferioară a coșului de fum este un ștuț prin care condensatul cade pe pământ.

Locatarul din partea dreaptă a fotografiei, care, cu o iarnă în urmp s-ar putea să fi avut probleme cu tirajul coșului, l-a izolat, rezultând opera de artă argintie care se vede în fotografie. De asemenea, spre cinstea lui, a avut grijă și de condensat, atărnând o găleată (violet) de coșul de fum. Așadar, ținând cont de soluțiile alese de cei doi proprietari de la penultimul etaj, putem spune apartamentului din stânga “așa nu!” iar apartamentului din dreapta “așa da!”.

Fig. 14

Lăsâng gluma la o parte, considerăm că este trist și îngrijorător faptul că, într-o localitate turistică din România (unde am făcut fotografiile), pe o stradă principală întâlnim astfel de situații care provoacă ilaritate. Cu ce impresii va pleca un turist care dă curs: “Explore the Carpathian garden” – sloganul turistic al României lansat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – și vizitează localitatea în care am făcut fotografiile! Atenție, nu a trebuit să căutăm situațiile prezentate ci, în calitate de turiști, am ridicat doar ochii de la nivelul trotuarului. Și în articolul de față nu am prezentat decât câteva aspecte întâlnite!

Considerăm că același Minister al Dezvoltării Regionale și Turismului ar trebui să aloce, pe lângă banii pentru sloganul turistic și pentru săli de sport / bazine de înot (lucru lăudabil de altfel), și bani pentru realizarea unui Normativ în domeniul coșurilor de fum – domeniu pe care cade în atribuțiile sale și care, în momentul de față, ne situează pe ultimele locuri în Europa.

Bibliografie:

[1]  ANALIZA STATISTICĂ privind activitățile de prevenire și intervențiile în situații de urgență în anul 2011 – Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul pentru situații de urgență – Inspecția de prevenire