Autori: Expert Tehnic Extrajudiciar şi Consultant – Cristian CETĂŢEANU
Expert Tehnic Extrajudiciar şi Consultant – Florin CETĂŢEANU
Articol publicat în Revista „Tehnica instalaţiilor” – nr. 9(61)/2008, ISSN 1582-6244, pag. 16-17, Târgu Mureș, 2008
Ce condiţii trebuie să îndeplinească un detector de gaz pentru a putea fi introdus pe piaţă? Această întrebare este legitimă deoarece, în conformitate cu [1] – art. 1.1. „… este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze naturale pentru încăperile în care sunt aparte de utilizare a gazelor naturale şi suprafeţele vitrate necesare … sunt parţial sau în totalitate constituite din geamuri cu grosimea mai mare de 4 mm sau din geamuri de construcţie specială (securizat, termopan etc.)”. Totodată, detectoarele trebuie să acţioneze “asupra robinetului de închidere (electroventil) a conductei de alimentare cu gaze naturale a arzătoarelor”.
În momentul de faţă, nu sunt stabilite condiţiile de introducere pe piaţă a acestor detectoare.
Din acest motiv, unii dintre distribuitorii de gaz solicită ca, la recepţia instalaţiei de utilizare, pentru detectorul de gaze naturale, consumatorul să pună la dispoziţia delegatului acestuia copii după cel puţin unul din următoarele documente:
- document din care să rezulte că echipamentul are marcajul de conformitate CE
- declaraţie de conformitate dată de producător pentru utilizarea în instalaţiile de gaze naturale
- agrement / certificare tehnică emisă de un organism abilitat.
Deoarece majoritatea detectoarelor de gaze naturale sunt alimentate de la priză cu curent electric (220 Vca), ele trebuie să respecte condiţiile Directivei 73/23/EEC (amendată de 93/68/EEC) – Directiva de joasă tensiune şi condiţiile Directivei 89/336/EEC (amendată de 92/31/EEC şi de 93/68/EEC) – Directiva de compatibilitate electromagnetică.
Dar aceste Directive nu se referă la siguranţa în funcţionare a detectoarelor de gaze naturale – pe plan european nu există, în momentul de faţă, Directivă referitoare la introducerea pe piaţă a detectoarelor de gaz.
Deci, detectoarele de gaz nu pot avea decât declaraţie de conformitate CE referitoare la electrosecuritate şi compatibilitate electromagnetică – nu şi la siguranţa detectării gazelor!
Totuşi, există o normă europeană – adoptată şi de România [2] care stabileşte metode de încercare şi prescripţii de performanţă pentru detectoarele de gaze combustibile (N.B. – conform [3] – art. 6. –(1) “Aplicarea unui standard naţional are caracter voluntar”, iar conform [4] – art. 7 “Aplicarea unui standard naţional poate deveni obligatorie, în totalitate sau în parte, pe întreg teritoriul, pe plan zonal sau pe plan local, numai conform prevederilor unei reglementări tehnice adoptate, în cazul în care considerente de ordin public, de protecţie a vieţii, a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice, a mediului şi de apărare a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură”; deocamdată [2] nu a fost introdus în nici o reglementare tehnică adoptată).
Din acest motiv, este recomndat ca la cumpărarea unui detector de gaz să se verifice faptul că, pe lângă Declaraţia de conformitate cu Directivele 73/23/EEC şi 89/336/EEC, acesta să respecte şi cerinţele EN 50194 (N.B. – numărul standardului trebuie să fie aplicat pe corpul detectorului!)
Detectorul de gaz trebuie să aibă minimum 3 indicatoare luminoase:
- indicator al alimentării cu energie (verde)
- indicator de alarmă (roşu)
- indicator de defecţiune (galben)
Totodată, detectorul trebuie să aibă aplicată o etichetă care să indice tipul de gaz detectat (gaz metan sau GPL), precum şi durata de viaţă a aparatului.
Aceste etichete trebuie să fie vizibile după ce detectorul a fost instalat.
Instalarea detectorului se face în conformitate cu instrucţiunile producătorului. Totuşi, este recomandat să se respecte şi [5] (nici acest standard nu a fost introdus într-o reglementare tehnică adoptată).
Detectorul de gaz natural trebuie instalat deasupra zonelor cu posibile scăpări de gaz, lângă nivelul plafonului – la aprox. 0,3 m de tavan. Aceasta deoarece gazul natural are densitatea mai mică decât cea a aerului.
Poziţia de instalare a detectorului trebuie să fie într-un loc în care curenţii de aer nu sunt opriţi de obstacole (mobilă etc.).
De asemenea, detectorul nu trebuie instalat :
- într-un spaţiu închis ( dulap, mascat de o perdea etc.)
- deasupra chiuvetei
- lângă o uşă sau o fereastră
- lângă o hotă
- într-o zonă în care praful sau murdăria poate bloca senzorul
În apropierea senzorului nu trebuie să se afle guri de aerisire, deoarece curentul de aer care apare poate scădea concentraţia de gaz în zona respectivă.
Totodată, detectorul nu trebuie instalat deasupra sau lângă aparatele consumatoare de combustibili gazoşi deoarece în cazul unor scăpări mici de gaz (nepericuloase) poate fi pornită protecţia.
În cazul în care detectorul este instalat lângă maşina de gătit, protecţia poate fi declanşată de vaporii de mâncare şi nu de scăpările de gaz, iar vaporii de grăsime pot afecta corecta funcţionare a acestuia.
Fig. 1
Dar detectorul nu trebuie instalat nici la o distanţă prea mare faţă de aparatele consumatoare de combustibil gazos – Fig. 1 (mai ales în cazul încăperilor ventilate), deoarece în acest caz concentraţia gazoasă din dreptul detectorului poate fi mai mică decât concentraţia gazoasă de deasupra zonei de emisie şi există riscul ca protecţia să nu declanşeze. De asemenea, trebuie respectate distanţele minime / maxime impuse de producător.
În cazul gazului petrol lichefiat (GPL), care în mod normal este stocat în butelii aflate în locuinţa utilizatorului şi care are densitatea mai mare decât a aerului, detectorul de gaz trebuie poziţionat cât mai jos posibil – la aprox. 0,1 m deasupra solului.
Fig. 2
În rest, condiţiile de instalare coincid cu cele ale detectorului de gaz natural, cu amendamentul că detectorul de gaz natural nu trebuie instalat sub chiuvetă.
Şi în acest caz trebuie respectate distanţele minime / maxime impuse de producător – Fig. 2.
Semnalul de ieşire al detectorului de gaz trebuie să comande o supapă de închidere de pe conducta de gaz (supapă care trebuie să fie resetabilă manual pentru poziţia “deschis”).
Atenţie: semnalul de ieşire al detectorului de gaz nu trebuie să comande eventuale ventilatoare extractoare, deoarece aceste pot produce scântei care să aprindă gazele combustibile!
În ceea ce priveşte instalarea supapei de închidere, este recomandat ca ea să fie efectuată în conformitate cu [6], în apropierea punctului de intrare a conductei de gaz în clădire.
Bibliografie
[1] Ordin nr. 713 din 21octombrie 2004 privind modificarea unor prevederi din anexa nr. 1 „Norme tehnice pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” la Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 58/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, publicat în Monitorul Oficial ParteaI, nr. 1012 din 3 noiembrie 2004
[2] SR EN 50194:2002 – Aparatură electrică pentru detectarea gazelor combustibile în locuri de uz casnic. Metode de încercare şi prescripţii de performanţă
[3] OG nr. 39 din 30 ianuarie 1998 privind activitatea de standardizare naţională în România, publicat în Monitorul Oficial ParteaI, nr. 43 din 30 ianuarie 1998
[4] Lege nr. 355 din 6 iunie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România, publicată în Monitorul Oficial ParteaI, nr. 447 din 26 iunie 2002
[5] SR EN 50244:2003 – Aparate electrice pentru detectarea gazelor combustibile din locuinţe. Ghid pentru selectare, instalare, utilizare şi întreţinere
[6] SR EN 1775:2008 – Alimentări cu gaze. Conducte de gaze pentru clădiri. Presiune maximă de serviciu mai mică de sau egală cu 5 bar. Recomandări funcţionale
Articol publicat în revista ”Tehnica Instalațiilor” nr. 9(61) din 2008
