Autori: expert tehnic extrajudiciar Cristian CETĂȚEANU
expert tehnic extrajudiciar Florin CETĂȚEANU
conf. univ. dr. ing. Cătălin LUNGU
Articol publicat în Buletinul de Informare Tehnică – Instalații sub presiune și mașini de ridicat – BIT – Serie nouă, nr. 2/2014, ISSN 2360 – 6096, pag. 41-48, București, 2014
În primul număr al revistei BIT am vorbit despre coșurile de fum și despre anumite aspecte mai puțin cunoscute referitoare la acestea. Continuăm în numărul de față să vorbim despre coșurile de fum și anume despre introducerea pe piață a acestora. Nu orice coș de fum fabricat de un producător poate fi vândut și instalat. Pentru ca un coș de fum să poată fi introdus pe piață și să poată fi utilizat în construcții trebuie să îndeplinească condițiile impuse de Regulamentul [1]. La art. 1 al [1] se specifică:
“Prezentul regulament stabilește condițiile de introducere pe piață sau punere la dispoziție pe piață a produselor pentru construcții stabilind dispoziții armonizate privind modul de exprimare a performanței produselor pentru construcții referitor la caracteristicile lor esențiale și privind utilizarea marcajului CE aplicat pe respectivele produse.”
Prin “produs pentru construcții” se înțelege, cf. [1] art. 2. (1):
“… orice produs sau set fabricat și introdus pe piață în scopul de a fi încorporat în mod permanent în construcții sau părți ale acestora și a cărui performanță afectează performanța construcțiilor în ceea ce privește cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor;”
Coșul de fum se încorporează în mod permanent în construcție.
Conform Anexei Nr. 1 (“Cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor”) a [1], produsele pentru construcții trebuie să îndeplinească condiții de:
- Rezistență mecanică și stabilitate;
- Securitate la incendiu;
- Igienă, sănătate și mediu înconjurător;
- Siguranță și accesibilitate în exploatare;
- Protecție împotriva zgomotului;
- Economie de energie și izolare termică;
- Utilizare sustenabilă a resurselor naturale.
Cele de mai sus sunt condiții generale, dar [2] stabilește criteriile fundamentale de performanță și valorile limită aplicabile coșurilor de fum utilizate pentru evacuarea produselor de ardere a aparatelor generatoare de căldură. Standardul stabilește un sistem de notare al coșurilor de fum care ține cont de legăturile care există între generatoarele de căldură și coșurile de fum. De asemenea, tratează capacitatea coșului de fum de a evita aprinderea materialelor combustibile adiacente sau de impiedicarea propagării focului din piesă în piesă, în interiorul unei construcții.
La pct. 1 al [2] se specifică:
“… Acest standard are ca obiect să servească drept standard de referință pentru standardele de produs corespunzătoare coșurilor de fum, canalelor și produselor specifice (elemente, kituri și terminale) care se folosesc la construirea coșurilorde fum. Stabileștede asemenea condițiile minime privind marcarea și evaluarea conformității.”
Conform [2] – art. 4.1, coșurile de fum trebuie să fie clasificate în funcție de următoarele caracteristici de performanță:
– temperatură;
– presiune;
– rezistență la condensat;
– rezistență la coroziune;
– rezistenta la focul din coș și distanța care separă materialele combustibile de coșurile de fum.
Concomitent, producătorul trebuie să ofere și informații referitoare la:
– rezistența termică;
– rezistența la curgere;
– durata, în minute, a rezistenței la foc, de la interior spre exterior;
– rezistenta la îngheț/dezgheț.
Obligatoriu coșul de fum trebuie să poarte o etichetă sau un marcaj, conform [2] – art. 7.2:
“Un număr reprezentativ de componente ale coșului de fum, definit în standardul de produs corespunzător, trebuie să poarte un marcaj sau o etichetă, care să menționeze în mod indelebil, numărul standardului european al produsului corespunzător, cât și elementele următoare:
– numele sau marca care permit identificarea producătorului;
– sistemul de notare a fiecărui component, așa cum se indică în standardul de produs corespunzător;
– identificarea datei de fabricație sau de identificare a lotului.”
Clasificarea coșurilor de fum se face, în primul rând, în funcție de clasa de temperatură în care se încadrează acesta (în funcție de temperatura nominală de funcționare) (Tabel 1).
Tabel 1 – Clasele de temperatură ale coșurilor de fum
| Clasa de temperatură | Temperatura nominală de funcționare, în oC |
| T 080 | ≤ 80 |
| T 100 | ≤ 100 |
| T 120 | ≤ 120 |
| T 140 | ≤ 140 |
| T 160 | ≤ 160 |
| T 200 | ≤ 200 |
| T 250 | ≤ 250 |
| T 300 | ≤ 300 |
| T 400 | ≤ 400 |
| T 450 | ≤ 450 |
| T 600 | ≤ 600 |
De asemenea, clasificare se face și funcție de clasa de presiune a coșului de fum. Coșurile de fum se construiesc pentru a lucra fie în depresiune (coșuri care funcționează la presiune negativă – tiraj natural), fie pentru a lucra la suprapresiune (coșuri care funcționează la presiune pozitivă – tiraj forțat). Clasele de presiune ale coșurilor de fum, în funcție și de debitul de gaz pierdut și de presiunea de încercare, sunt:
– coșuri care funcționează la presiune negativă;
N1
N2
– coșuri care funcționează la presiune pozitivă;
P1
P2
– coșuri care funcționează la presiune pozitivă ridicată;
H1
H2
O altă clasificare este în funcție de clasa de rezistență la condensat:
W – coșuri de fum care funcționează în mediu umed (de ex. pentru. generatoarele de căldură cu condensare);
D – coșuri de fum care funcționează în mediu uscat (de exemplu pentru generatoarele de căldură standard).
Și clasa de rezistență la coroziune, care depinde de natura combustibilului utilizat de generatorul de căldură (gazos, lichid, solid) și de conținutul de sulf al acestuia, este un mod de clasificare a coșurilor de fum.
Nu trebuie uitată nici clasa de rezistență la focul din coș (importantă în cazul în care produsele de ardere evacuate se pot aprinde în coșul de fum):
O – coșuri de fum fără rezistență la focul din coș;
G – coșuri de fum rezistente la focul din coș.
Pentru această caracteristică temperatura de încercare din interiorul coșului de fum trebuie să fie de 1000 oC, iar timpul de încercare este de 30 minute.
Foarte importantă este și distanța pe care trebuie să o respecte coșul de fum față de materialele combustibile și care se dă în mm.
De asemenea, trebuie ținut cont de rezistența termică a coșului de fum (în m2K/W) și de rezistența la îngheț/dezgheț.
Notarea coșului de fum trebuie să conțină obligatoriu următoarele date (exemplu):
|
|
|
|
|
|
|
Pe lângă aceste date, producătorul coșului de fum mai trebuie să ofere informații despre distanța față de materialele combustibile, despre rezistența termică R în m2K/W, despre rezistența la foc în minute (pentru cazul în care focul se propagă de la exterior spre interior și numai pentru canalele interioare din material plastic). Producătorul poate să nu declare nici o performanță (NPD), cu excepția distanței față de materialele combustibile.
În Fig. 1 este un model de notare și datele unui unui coș de fum produs de JEREMIAS – Sisteme de coș de fum SRL.
Fig. 1 – Exemplu de notare și de informații ale unui coș de fum
Dar notarea nu este singura condiție pe care trebuie să o îndeplinească un coș de fum. Conform [1] – art. 4.(1):
“Atunci când un produs pentru construcții face obiectul unui standard armonizat sau este conform cu o evaluare tehnică europeană care a fost eliberată pentru acesta, fabricantul întocmește o declarație de performanță pentru acesta în momentul în care este introdus pe piață.”
La [1] – art. 6.(1) se dă o definiție a “declarației de performanță”:
“Declarația de performanță exprimă performanța produselor pentru construcții în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale, conform specificațiilor tehnice armonizate relevante.”
În momentul în care un coș de fum este vândut pe piață, el trebuie să fie însoțit de “declarația de performanță” cf. [1] – art. 7.(1):
“O copie a declarației de performanță este furnizată fie pe hârtie, fie prin mijloace electronice, împreună cu fiecare produs care este pus la dispoziție pe piață.”
Declarația de performanță trebuie să fie în limba română deoarece cf. [1] – art. 7.(4):
“Declarația de performanță se furnizează în limba sau în limbile impuse de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață.”
Pe lângă acestea, pe coșul de fum trebuie să existe marcajul CE. Conform [1] – art. 8.(2):
“Marcajul CE se aplică pe acele produse pentru construcții pentru care fabricantul a întocmit o declarație de performanță …
Prin aplicarea sau dispunerea aplicării marcajului CE, fabricanții arată că își asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului pentru construcții cu performanța sa declarată, precum și pentru respectarea de către acesta a tuturor cerințelor aplicabile prevăzute în prezentul regulament și în alte acte legislative de armonizare relevante ale Uniunii care prevăd aplicarea marcajului.”
În final, conform [1] – art. 11.(1):
“Fabricanții întocmesc declarația de performanță în conformitate cu articolele 4 și 6 și aplică marcajul CE în conformitate cu articolele 8 și 9.”
Regulamentul [1] a fost introdus în legislația românească prin [3]. Conform [3] – art. 9.:
“Se desemnează următoarele instituţii publice ca autorităţi de supraveghere a pieţei responsabile de controlul respectării de către operatorii economici a obligaţiilor stabilite de Regulament, precum şi de aplicarea prevederilor cap. VIII al acestuia:
- a) Inspectoratul de Stat în Construcţii, pentru toate produsele pentru construcţii …”
În [4] este dată Lista cuprinzând indicativele de referință ale standardelor române care transpun standardele europene armonizate din domeniul produselor pentru construcții. Dintre acestea, standardele europene armonizate care se referă la coșurile de fum sunt (Tab. 2):
Tabel 2 – Standardele europene armonizate care se referă la coșurile de fum
| Nr.
crt. |
Indicativ | Denumire |
| 1 | SR EN 1457-1:2012 | Coşuri de fum. Canale interioare de argilă/ ceramice. Partea 1:Canale interioare care funcţionează în condiţii uscate. Condiţii şi metode de încercare |
| 2 | SR EN 1457-2:2012 | Coşuri de fum. Canale interioare de argilă/ ceramice. Partea 2: Canale interioare care funcţionează în condiţii umede. Condiţii şi metode de încercare |
| 3 | SR EN 1806:2007 | Coşuri de fum. Blocuri canal (olane) de argilă / ceramică pentru coşuri de fum cu perete simplu. Condiţii şi metode de încercare |
| 4 | SR EN 1856-1:2009 | Coşuri de fum. Condiţii pentru coşuri de fum metalice. Partea 1: Componente ale sistemelor coşurilor de fum |
| 5 | SR EN 1856-2:2009 | Coşuri de fum. Condiţii pentru coşuri de fum metalice. Partea 2: Tubulaturi şi elemente de racordare metalice |
| 6 | SR EN 1857:2010 | Coşuri de fum. Componente. Canale interioare de beton |
| 7 |
SR EN 1858+A1:2011
|
Coşuri de fum. Componente. Blocuri canal de beton cu pereţi simpli sau cu mai mulţi pereţi |
| 8 |
SR EN 12446:2011
|
Coşuri de fum. Componente. Anvelope exterioare de beton |
| 9 | SR EN 13063-1+A1:2007 | Coşuri de fum. Sisteme de coşuri de fum cu pereţi interiori de argilă arsă/ceramică. Partea 1: Condiţii şi metode de încercare corespunzătoare determinării rezistenţei la focul din coş |
| 10 | SR EN 13063-2+A1:2007 | Coşuri de fum. Sisteme de coşuri de fum cu pereţi interiori de argilă arsă/ceramică. Partea 2: Cerinţe şi metode de încercare în condiţii umede |
| 11 | SR EN 13063-3:2007 | Coşuri de fum. Sisteme de coşuri de fum cu pereţi interiori de argilă arsă/ceramică. Partea 3: Condiţii şi metode de încercare pentru sisteme de canale de aer/gaze de ardere |
| 12 | SR EN 13069:2006 | Coşuri de fum. Anvelope exterioare de argilă arsă / ceramice pentru sisteme de coşuri de fum. Condiţii şi metode de încercare |
| 13 | SR EN 13084-5:2005 | Coşuri independente. Partea 5: Materiale pentru canale interioare de argilă arsă. Specificaţie de produs |
| 14 | SR EN 13084-5:2005/ AC:2006 | |
| 15 | SR EN 13084-7:2013 | Coşuri independente. Partea 7: Specificaţii de produs ale prefabricatelor cilindrice de oţel pentru coşuri de oţel cu pereţi simpli şi canale interioare de oţel |
| 16 | SR EN 13502:2003 | Coşuri de fum. Terminale de argilă arsă / ceramice. Condiţii şi metode de încercare |
| 17 | SR EN 14471:2006 | Coşuri de fum. Sisteme de coşuri de fum cu canale interioare de material plastic. Condiţii şi metode de încercare |
| 18 | SR EN 14989-1:2007 | Coşuri de fum – condiţii şi metode de încercare pentru coşuri de fum metalice şi canale de alimentare cu aer din materiale diferite pentru aparate de încălzire etanşe. Partea 1: Terminale verticale aer/gaze de ardere pentru aparate tip C6 |
| 19 | SR EN 14989-2:2008 | Coşuri de fum. Condiţii şi metode de încercare pentru coşuri de fum metalice şi canale de alimentare cu aer din materiale diferite pentru aparate de încălzire etanşe. Partea 2: Canale pentru gaze de ardere şi alimentare cu aer pentru aparate de încălzire etanşe |
În concluzie, trebuie reținut:
– nu orice coș de fum care se găsește în magazinele de specialitate poate fi folosit pentru evacuarea gazelor de ardere;
– coșul de fum trebuie să poarte marcajul CE;
– coșul de fum trebuie să fie însoțit, la vânzare, de Declarația de performanță emisă de producător;
– un coș de fum care este destinat evacuării gazelor de ardere ale unui generator cu combustibil gazos nu poate fi utilizate pentru un generator care funcționează cu combustibil solid;
– un coș de fum care a fost proiectat să funcționeze la presiune negativă nu poate funcționa la presiune pozitivă;
– un coș de fum care a fost proiectat să evacueze gazele de ardere ale unui generator standard nu poate fi utilizat pentru evacuarea gazelor de ardere ale unui generator de căldură cu condensare;
– toate coșurile de fum trebuie să fie izolate.
Dacă nu sunt respectate condițiile din articolul de mai sus, există marea probabilitate ca coșul de fum să funcționeze defectuos, să apară pericolul intoxicării cu monoxid de carbon sau să apară pericolul de incendiu.
Bibliografie:
[1] Regulament (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a condițiilor armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcțiiși de abrogare a Directivei 89/106/CEE – publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 88 din 4 aprilie 2011
[2] SR EN 1443:2004 – Coșuri de fum – Condiții generale
[3] HG 1236/2012 privind privind stabilirea cadrului instituțional și a unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a condițiilor armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE – publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 876 din 21 decembrie 2012
[4] Ordin 2422/2013 al MDRAP privind aprobarea Listei cuprinzând indicativele de referinţă ale standardelor române care transpun standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii – publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 507 din 12 august 2013
