Educaţia cetăţenească şi mediul- Calitatea aerului înconjurător şi evacuarea / dispersia gazelor de ardere ale centralelor termice

În momentul de faţă, în întreaga Uniune Europeană se pune un accent din ce în ce mai mare asupra protejării mediului. Având drept punct de plecare Protocolul de la Kyoto, Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor cere statelor membre UE să-şi respecte angajementele pe termen lung de a menţine creşterea temperaturii globale sub 2 ^oC, precum şi angajamentele de a reduce, până în anul 2020, emisiile globale de gaze cu efect de seră cu cel puţin 20 % sub nivelurile din 1990 iar energia din surse regenerabile să reprezinte 20 % din totalul consumului de energie al Uniunii Europene.

În România, Legea 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului ca întreg, prin reglementarea măsurilor destinate menţinerii calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin lege şi îmbunătăţirea acesteia, în celelalte cazuri.

Nu trebuie uitat faptul că, în data de 20 noiembrie 2009, Comisia Europeană a emis avertismente către opt state membre cu privire la eşecul repetat de a îmbunătăţi calitatea aerului. Atunci au fost trimise scrisori Austriei, Belgiei, Danemarcei, Franţei, Greciei, României, Republicii Slovace şi Ungariei. Avertismentele se refereau la emisiile excedentare de particule minuscule în suspensie, cunoscute sub numele  de PM₁₀.

În cele ce urmează ne vom ocupa de modul de evacuare a gazelor de ardere ale centralelor termice – necesitatea conştientizării şi educării cetăţenilor (şi nu numai a lor, ci în special a studenţilor şi inginerilor care lucrează în domeniul proiectării, instalării, punerii în funcţiune a centralelor termice şi a coşurilor de fum aferente acestora) în ceea ce priveşte dispersia corectă a gazelor de ardere ale centralelor termice.

Actualmente, în România, numărul apartamentelor de bloc care sunt dotate cu centrale termice este de 1,55 milioane iar numărul apartamentelor racordate la sistemul centralizat de încălzire este de 1,47 milioane de apartamente. Trebuie ţinut cont de faptul că, în cazul apartamentelor de bloc dotate cu centrale termice, numărul conductelor de evacuare a gazelor de ardere (coşurilor de fum) se apropie de cel al centralelor – aproximativ 1,5 milioane de astfel de conducte (coşuri de fum).

Din păcate, legislaţia tehnică naţională care reglementează evacuarea gazelor de ardere este foarte “restrânsă”. În cazul centralelor cu cameră de ardere etanşă şi tiraj forţat, singura reglementare tehnică care se ocupă de acestea este GP 051-2000 – Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici.

La art. 3.10.22 ale GP 051-2000 se specifică:

“Orificiile de evacuare ale coşurilor tip ventuză se montează la distanţe minime faţă de elementele constructive ale clădirii, astfel încât să nu se producă o poluare a spaţiilor interioare.”

Dar distanţa minimă nu este dată (de exemplu în cm), astfel încăt pot apărea situaţii ca cea din Foto 1, în care gazele de ardere evacuate de conducta centralei apartamentului din stânga fotografiei pot intra pe grila de aerisire a bucătăriei apartamentului vecin, existând pericolul intoxicării cu monoxid de carbon.

O situaţie aproape asemănătoare este prezentată în Foto 2, unde gazele de ardere evacuate de 3 centrale intră pe fereastra deschisă a unei băi.

În Foto 3, cei 2 vecini se poluează reciproc, nici unul neputând deschide fereastra atunci când centrala vecinului funcţionează.

În Foto 4 situaţia este şi mai periculoasă, deoarece pe lângă poluare există şi pericolul ca una dintre centralele termice că “tragă” gazele de ardere ale celeilate centrale pe post de aer necesar arderii, situaţie care duce la o deterioare a calităţii arderii şi la evacuarea unei cantităţi mult sporite de noxe, precum şi la pericolul unei eventuale explozii a centralei termice.

Dar poluarea vecinilor nu apare numai în cazul instalării incorecte ale centralelor termice de apartament. Ea poate apărea şi în cazul centralelor termice care au fost construite pentru deservirea a câtorva blocuri de locuinţe – în cazul încălzirii centralizate. Astfel, în I 13-2002 – Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală – la art. 9.70 se spune:

“Înălţimea coşului de fum – prin care se evacuează gazele de ardere în atmosferă – se determină printr-un calcul specific gazodinamic şi de dispersie a gazelor de ardere. În calcul se au în vedere şi:

…

– situaţia clădirilor din zonă (poziţionarea faţă de coş şi vânturile dominante; regimul de înălţime);”

În Foto 5 este o centrală care încălzeşte / asigură apa caldă de consum pentru 3 blocuri – blocuri care înconjoară în U construcţia centralei termice. Dar coşul centralei are o înălţime activă de aprox. 4 m, ceea ce face ca noxele să nu se poată dispersa în atmosferă şi să rămână între blocuri.

Dar aceasta nu este singura situaţie anormală care se întâlneşte în cartierele de blocuri ale României. Astfel, în GT 060-2003 – Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform Legii nr. 10-1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile de încălzire centrală – la art. 3.1.1.1.a) se spune:

“Coşul de fum al centralei termice înglobate în clădire depăşeşte coama acoperişu1ui cu minimun 0,5 m, în cazul învelitorilor incombustibile şi cu minimum 1 m, în cazul învelitorilor combustibile, luându-se şi măsuri de protecţie faţă de elementele combustibile ale acoperişului.

În cazul în care înălţimea acoperişului unei clădiri adosate depăşeşte înălţimea clădirii centralei termice, cotele de supraînălţare a coşului de fum se referă la acoperişul clădirii vecine.”

Cazul din Foto 6 este edificator: înălţimea coşului de fum al centralei termice este de aprox. 1/3 din înălţimea blocului de care centrala este lipită. Acest fapt afectează atât tirajul coşului de fum, cu repercursiune directă asupra calităţii arderii – creşterea cantităţii de noxe evacuate, cât şi nerealizarea dispersiei acestor noxe în atmosferă.

Pornind de la toate aceste considerente, susţinem că este necesară educarea tuturor membrilor societăţii în lupta pentru un mediu curat. Este de bun simţ faptul că o conductă de evacuare a gazelor de ardere în dreptul ferestrei sau un coş de fum al unei centrale termice aflată între blocuri, cu o înălţime de numai 3-4 m vor afecta calitatea aerului ambiant. Persoanele afectate ar trebui să ia atitudine împotriva unor astfel de „realizări”. Dar se pune şi problema celor care au proiectat / instalat astfel de „soluţii”, care nu respectă legislaţia tehnică în vigoare, şi aşa săracă în comparaţie cu cea a altor ţări din UE. Considerăm faptul că ei nu conştientizează importanţa aerului curat. Îşi pun doar problema ca centrala termică să funcţioneze: să dea căldură şi apă caldă. Nu îşi pun problema, decât eventual într-o foarte mică măsură, a prezervării mediului. Din această cauză rebuie îmbunătăţită legislaţia referitoare la respectarea protecţiei mediului: de ex. prin stabilirea unor distanţe minime între ventuza de evacuare a unei centrale termice cu cameră de ardere etanşă şi tiraj forţat şi ferestre, uşi, grile de ventilaţie. Studenţii trebuie învăţaţi că, chiar dacă nu există reglementări într-un anumit domeniu, trebuie să se bazeze pe bun simţ şi să nu promoveze, după ce vor termina facultatea, soluţii care pot afecta mediul.

Totodată, sperăm ca, o dată cu apariţia (mult aşteptată) a unui Normativ pentru coşuri de fum, să se rezolve problema poluării mediului de către centralele termice de putere mică / medie.

Lucrare prezentată la Simpozionul AGIR „Educația – componentă esențială a politicii de mediu” , ediția a VI-a – „Educația cetățenească și mediul”, Simpozion desfășurat la București în data de 05 iunie 2012. Această lucrare a fost publicată în revista Tehnica Instalațiilor nr. 06(102)/2012, ISSN 1582-6244, pag. 20-21, Târgu Mureș, 2012 si în Buletinul AGIR, Supliment 2/2012.