În România, Legea 422/2001 este cea care guvernează păstrarea monumentelor istorice. Din păcate, în unele cazuri, această lege fie nu este respectată, fie este aplicată prost. În unele cazuri instalațiile monumentului istoric fie îl urâțesc, fie îl degradează, fie prezintă pericol de incendiu sau de intoxicare cu monoxid de carbon. Pornind de la cele afirmate anterior, se ridică semne de întrebare asupra existenței / calității proiectelor de instalații și asupra calității personalului de execuție a acestora.

Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 407 din 24 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, stabilește regimul juridic al monumentelor istorice. Conform acestei legi, art. 1. (1):

“… monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală.”

La art. 3 al acestei legi se spune:

“a) monument – construcție sau parte de construcție, împreună cu instalațiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea …”

iar la art. 7. (1):

“Statul garantează și asigură protejarea monumentelor istorice în condițiile stabilite prin prezenta lege.”

Se are în vedere și degradarea monumentelor istorice (art. 11. (2)):

“Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii.”

iar la art. 23. (1) se stipulează:

Intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor.”

Deci, pentru orice intervenție asupra unui monument istoric trebuie să existe un aviz emis de Ministerul Culturii și Cultelor.

În mod normal, instalațiile din interiorul monumentelor istoice trebuie să se încadreze în linia arhitectonică a acestora și trebuie să aibă, printre altele, și rolul de prezervare.Dar, în realitate, lucrurile nu stau întotdeauna astfel.

Să luăm exemplul Bisericii Reformate din Cetate (Tg. Mureș) – monument istoric. Prin peretele nordic al bisericii (Fig. 1) s-a scos coșul de fum al instalației de încălzire.

 

Fig. 1 – Coș de fum pentru evacuarea gazelor de ardere care este necertificat, neizolat și nu respectă nici una dintre reglementările tehnice în vigoare

Se observă că acest coș de fum este de fapt o conductă metalică neizolată, îndoită. Deși legislația în vigoare prevede faptul că nu se pot utiliza decât coșuri certificate (nici nu se pune problema în cazul de față), izolate, care trebuie să depășească aticul clădirii, iar pentru “soluția” utilizată ar fi trebuit să se obțină avizul Ministerului Culturii și Cultelor, nu este îndeplinită nici una dintre condițiile enumerate mai sus. Mai rău, gazele de ardere evacuate de coșul de fum au ]nceput s[ degradeze peretele bisericii (Fig. 2).

Fig. 2 – Degradarea peretelui nordic al bisericii din cauza “soluției” total necorespunzătoare pentru evacuarea gazelor de ardere

În acest caz s-ar fi putut utiliza coșu de fum existent al bisericii, care este înglobat în clădire (Fig. 3), dar care probabil că este înfundat. Curățarea/reabilitarea coșului de fum al bisericii al fi fost o soluție elegantă, dar ceva mai complicată și mai costisitoare decât simpla spargere a peretelui și străpungerea lui cu o țeavă din tablă. Nu s-ar fi stricat nici totul unitar al monumentului și nici nu ar fi început degradarea lui.

Fig. 3 – Biserica are un coș de fum care putea fi reparat și refolosit, soluție care nu nu ar fi afectat integritatea lăcașului de cult

Dar să luăm alt exemplu: Castetelul Bethlen din Arcalia, construit în stil mauro-bizantin, fiind singurul edificiu caracteristic acestui stil din Transilvania. În acest caz, coducta de admisie aer / evacuare gaze de ardere a centralei termice care încălzește castelul străpunge (distruge) un însemn heraldic.

Fig. 4 – Conductă pentru evacuarea gazelor de ardere ale unei centrale termice care iese printr-un însemn heraldic

Dar să mergem mai departe cu citirea legii. La art. 23. (2) se spune:

“În sensul prezentei legi, intervențiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:

  1. c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice;”

La Galați, fațada Primăriei, monument istoric, este tapetată cu unitățile exterioare ale aparatelor de aer condiționat de tip split (Fig. 5).

Fig. 5 – Unități exterioare ale instalațiilor de aer condiționat tip split amplasate pe peretele exterior al Primăriei din Galați

Una dintre unitățile exterioare ale instalației de aer condiționat se află chiar deasupra plăcuței care identifică clădirea primăriei drept monument istoric (Fig. 6).

Fig. 6 – Unitate exterioară a unei instalații de aer condiționat tip split amplasată pe peretele exterior al Primăriei din Galați – detaliu

În nici o țară civilizată din Uniunea Europeană nu există așa ceva – urâțirea fațadei unui edificiu cu instalațiile de aer condiționat tip split. În acest caz, instalațiile adăugate distrug conceptul arhitectural al clădirii. Aceaași problemă o întâlnim și la Muzeul Prohial Curtea Veche din București și la Castelul Huniazilor din Hunedoara. Numai că la Hunedoara este degradat și peretele castelului de către gazele de ardere ale conductei de evacuare a unei centrale termice (Fig. 7).

Fig. 7 – Conductă pentru evacuare a gazelor de ardere și conductă de gaz amplasate pe pereții exteriori ai Castelului de la Hunedoara (peretele este afectat de gazele de ardere)

La art. 35. (1) al legii se impune:

“În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii și titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligați:

(b) să asigure paza, integritatea și protecția monumentelor istorice, să ia măsuri pentru prevenirea și stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparații curente și de întreținere a acestora în condițiile legii;”

Aceste obligații nu sunt îndeplinite la Mânăstirea Govora (Fig. 8) și în Cetatea Tg. Mureș (Fig. 9). Conductele de evacuare gaze de ardere ale centralelor termice murale trec prin uși din lemn, deși prescripțiile tehnice din domeniu interzic așa ceva. În acest caz există pericol de incendiu. Poziționarea acestor conducte de evacuare ridică semne de înrebare atât în ceea ce privește pregătirea tehnică a proiectantului (în cazul în care există) instalației de utilizare a gazului / încălzire cât și în ceea ce privește pregătire tehnică a executantului.

Fig. 8 – Conductă pentru evacuarea gazelor de ardere ale unei centrale termice care iese printr-o ușă din lemn – pericol de incendiu

Fig. 9 – Conductă pentru evacuarea gazelor de ardere ale unei centrale termice care iese printr-o ușă din lemn – pericol de incendiu

Ca să nu mai punem la socoteală faptul că, în cazul ușii din Cetatea Tg. Mureș, gazele de ardere fierbinți sunt îndreptate către persoanele care vor să intre pe ușă.

Să mergem mai departe cu cititul legii. Art. 36. (1):

“(h) să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum și a oricăror alte lucrări, conform prevederilor legale, numai de către persoane fizice sau juridice ates-tate în acest sens și să prevadă în contracte condițiile și termene-le de execuție cuprinse în avizul de specialitate;”

Nici o prevedere legală nu admite ca coșul de fum al unei clădiri să fie o țeavă din tablă îndoită, așa cum este la Mânăstirea Govora (Fig. 10).

Fig. 10 – “Coș de fum” neconform, care nu respectă nici o prescripție tehnică în vigoare

Tot la Mânăstirea Govora, o sobă este racordată la coșul de fum prin intermediul unui racord flexibil din aluminiu (Fig. 11) utilizat pentru hote de bucătărie. În acest caz există pericolul spargerii acestuia și intoxicării cu monoxid de carbon.

Fig. 11 – Racord pentru evacuarea gazelor de ardere neconform (din aluminiu, pentru hote) – pericol de intoxicare cu monoxid de carbon

Iar în Cetatea Tg. Mureș sunt mai multe exemple de conducte de evacuare gaze de ardere ale unor centrale termice care nu respectă normativele în vigoare (Fig. 12 și Fig. 13).

Fig. 12 – Conducte pentru evacuarea gazelor de ardere ale unor centrale termice murale care nu respectă condițiile de instalare impuse de prescripțiile tehnice în vigoare

Fig. 13 – Conducta pentru evacuarea gazelor de ardere a unei centrale termice murale care nu respectă condițiile de instalare impuse de prescripțiile tehnice în vigoare

 

Cazurile prezentate nu sunt decât câteva dintre cele întâlnite la monumentele istorice din țara noastră, în care instalațiile mai mult strică decât ajută.

Desigur, sunt și foarte multe monumente istorice la care instalațiile respectă normativele tehnice în vigoare și nici nu le urâțesc. Dar există și situații ca cele prezentate anterior.

 

Drept concluzii, se poate afirma că:

  • Nu în toate cazurile se asigură protejarea monumentelor istorice în conformitate cu Legea 422/2001;
  • Se execută lucrări de instalații la monumente istorice cu personal slab pregătit tehnic;
  • Nu se fac proiecte pentru unele instalații ale monumentelor istorice sau, în cazul în care se fac, proiectantul și cel care avizează proiectul nu cunosc reglementările tehnice în vigoare;
  • În România nu există un normativ pentru coșuri de fum (N.B.: nu ne referim la coșurile de fum industriale).

 

 

BIBLIOGRAFIE

[1]  Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 407 din 24 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here